Într-o zi sună telefonul și o voce hotărâtă îmi spune că trebuie să fiu fotograful ei (nu al lor, a se nota)! Ea, Andreea, o chestie mică și zglobie, el, Alin, un tip înalt, la care Andreea se uită mereu amenințătoare de jos și spune că e numai vina lui că e așa înalt! Ea, se atârnă mereu de gâtul lui și râde mult, el, îndură cu stoicism începutul crizelor de sciatic cu toate că nu pare să-i displacă deloc „gudureala” ei – singurul care îl încurcă sunt eu, fotograful…ei, ăla care îl tot bate la cap că mai vrea un cadru :)). Cam așa a decurs ziua nunții lor – a fost un fel de Greierele și Furnica varianta documentată (de „Stresantul”) – ce a ieșit? Mai jos!! 🙂

yours,  Tudor